Qui bene amat, bene castigat.
pentru ca,
“Înţelepciunea vine pe calea deziluziei.”
Dar, din pacate,
“Nimeni nu aude altceva decît ceea ce pricepe. “
“Cine iubeşte certarea, iubeşte stiinta; dar cine urăşte mustrarea, este prost.” a zis Solomon cel intelept.
Stii, ti-o spun sincer, nici mie nu-mi place mustrarea. Imi plac mai mult cuvintele frumoase. Asta e, asa sunt eu. A zis vulpea cea sincera.
Sa inteleg ca vulpea in sinceritatea ei nu e si inteleapta? as…n-as crede…e omeneste sa ne placa numai cuvintele frumoase, dar noi suntem mai mult decat niste creiere care se inmoaie, sau iau foc, la niste cuvinte. Depinde daca ne identificam cu acele cuvinte de mustrare. Toate mustrarile, chiar si cele divine (sau mai ales cele divine) ni se fac pentru a ne putea elibera de iluzii si de dependente de multe feluri. Eu imi amintesc de imparatul David care, atunci cand il mustra, vorbindu-i urat un om (pe care nu retin cum i se zicea), spunea : “Lasa-l, ca Dumnezeu l-a pus sa-mi spuna astfel, ca sa nu ma mandresc.” sau cam asa ceva.
Ha,ha,ha. Ai prins ideea. Ce ai vrea , sa ma si laud acum? Corect ai spus-o dar si mustrarea trebuie sa vina cu moderatie si personalizata , ca doar nu suntem toti la fel. Unuia i-o spui pe sleau, pe altul il mai ierti, la altul i-o spui abia ghicit, etc.
daaaa, mai pe ghicite uneori, o mai trantesti alteori, mai intentionat, sau mai putin,…:)